SFĂRÂM'A, sfărâm, vb. I. 1. Tranz. si refl. A (se) sparge, a (se) desface în bucăţi mici; a (se) fărâmiţa, a (se) zdrobi. ◊ Expr. (Tranz.) A sfărâma lanţurile (robiei) = a cuceri libertatea. A-si sfărâma capul (sau mintea) = a depune eforturi deosebite, a se zbate, a se frământa pentru ceva. ♦ Fig. A (se) destrăma, a (se) spulbera, a (se) împrăstia, a (se) risipi. 2. Tranz. A omorî, a distruge, a nimici. 3. Refl. Fig. A se zbate, a se chinui, a se strădui să... [Var.: sfărm'a vb. I] - Pref. s- + fărâma.
Sursă : DEX'98 (64170)  - claudia

SFĂR'ÂMĂ, sfărâme, s.f. (Rar) Sfărâmătură. - Cf. sfărâma.
Sursă : DEX'98 (64173)  - claudia

SFĂRÂMĂ s. v. fărâmă, firimitură.
Sursă : Sinonime (209401)  - siveco

SFĂRÂM'A vb. v. canoni, căzni, chinui, consuma, crăpa, despica, distruge, forţa, frământa, munci, necăji, nimici, osteni, sforţa, sili, sparge, spinteca, strădui, tăia, trudi, zbate, zbuciuma.
Sursă : Sinonime (209398)  - siveco

SFĂRÂM'A vb. 1. a zdrobi, (pop.) a zobi, (Ban. si Transilv.) a zdrosi, (înv.) a zdruncina. (A ~ un obiect de pământ.) 2. a (se) fărâma, a (se) zdrobi, (rar) a (se) casa. (A ~ pahaul cu pumnul.) 3. a zdrobi, (pop.) a sparge. (A ~ o ceapă.) 4. a sparge, (reg.) a strica. (A ~ nuci, alune.) 5. a fă-râmiţa, a mărunţi, (rar) a amănunţi, (Ban. si Transilv.) a mleci. (A ~ un aliment în gură.) 6. a mărunţi, a pisa, a zdrobi, (înv. si pop.) a smicura, a zdrumica, (reg.) a pisălogi, a pisăza, (fam.) a pisăgi. (A ~ sare.) 7. v. zdrobi. 8. a (se) zdrobi, (înv. si reg.) a (se) risipi. (Corabia s-a ~ de stânci.) 9. a se sparge, a se zdrobi. (Valurile se ~ de ţărm.) 10. v. nimici. ◊11. (fig.) a (se) destrăma, a (se) risipi, a (se) spulbera. (I-a ~ toate iluziile.)
Sursă : Sinonime (209397)  - siveco

sfărâm'a vb., ind. prez. 1 sg. sfărâm, 3 sg. si pl. sfărâmă, 1 pl. sfărâmăm; conj. prez. 3 sg. si pl. sfărâme
Sursă : DOR (281814)  - siveco

sfărâmă s. f., g.-d. art. sfărâmei; pl. sfărâme
Sursă : DOR (281817)  - siveco

A SFĂRÂM'A sfărâm tranz. 1) (obiecte fragile sau casante) A face să se sfărâme. 2) A face să esueze; a zădărnici. ◊ ~ lanţurile robiei a scăpa de robie, dobândind libertatea. /Din fărâma
Sursă : NODEX (353268)  - siveco

A SE SFĂRÂM'A mă sfărâm intranz. 1) (despre obiecte fragile sau casante) A-si pierde integritatea, prefăcându-se în cioburi; a se sparge în bucăţi. 2) fig. (despre persoane) A depune maximum de efort (pentru realizarea unei acţiuni); a se strădui din răsputeri. /Din fărâma
Sursă : NODEX (353269)  - siveco